3.4.8. Densitatea de flux termic

Densitatea de flux termic pentru agentul primar, raportata la suprafata interioara de schimb de caldura, devine o functie de (t_p) prin inlocuirea relatiilor (3.152) si (3.153), astfel:

     (3.164)

unde: C₁ - constanta rezultata din inlocuirea valorilor cunoscute.

Densitatea de flux termic pentru agentul secundar, raportata la suprafata interioara de schimb de caldura, este tot o functie de temperatura peretelui (t_p), dupa cum urmeaza:

     (3.165)

unde:

- reprezinta suma rezistentelor termice introduse de depunerile de piatra si rugina pe suprafata interioara a tevilor;

- reprezinta suma rezistentelor termice introduse de materialul tevii si - numai in cazul amoniacului - de depunerile de ulei.

C₂ - constanta ce rezulta in urma inlocuirii valorilor cunoscute.

Se aplica metoda grafo-analitica, descrisa in paragrafele 3.1.7 si 3.2.6, pentru determinarea valorii reale a densitatii de flux termic (q_Si) si a temperaturii corespunzatoare a peretelui, rezolvand tabelul 3.10 si trasand graficul corespunzator, asemanator celui prezentat in figura 3.8.